Diferite tipuri de limfom non-Hodgkin (LNH) au caracteristici diferite. Este important ca medicul să depisteze cu precizie de ce tip de limfom suferiţi şi cât de mult a progresat acesta pentru a vă putea administra tratamentul corect.
Cât de important este diagnosticul şi stadializarea?
Există peste 30 de tipuri de limfom non-Hodgkin (LNH), cu caracteristici diferite. Chiar dacă suferiţi de acelaşi tip de LNH ca alt pacient, este posibil ca acesta să fie localizat în altă parte a organismului şi ca progresia să fie diferită. Medicul trebuie să judece în funcţie de circumstanţele dumneavoastră individuale înainte de a putea decide asupra tratamentului pe care să îl primiţi.
Astfel, alegerea unui tratament este un subiect complex, şi nu este uşor să fie generalizat în toate tipurile de LNH. Tipul de LNH de care suferiţi are şi o influenţă asupra modului în care boala se va manifesta în cazul dumneavoastră. De aceea, diagnosticul corect şi stadializarea sunt o etapă crucială a tratamentului pentru LNH. Este important să discutaţi toate întrebările pe care le aveţi cu specialistul care se ocupă de dumneavoastră.
Cum este depistat tipul de LNH?
Medicul trebuie să ştie cu precizie de ce tip de limfom non-Hodgkin (LNH) suferă un pacient, cât este de agresiv, unde este localizat şi cât de repede se extinde. Pentru a identifica aceste aspecte, boala este subîmpărţită prin:
Aceste informaţii - clasificarea, tipul şi stadiul - ajută medicii să prevadă modul în care un pacient cu LNH va evolua şi cât de agresiv va fi limfomul. Sunt foarte importante pentru planificarea corectă a tratamentului, de aceea toate informaţiile trebuie să fie disponibile înainte de planificarea tratamentului.
Cum sunt diagnosticate de obicei limfoamele non-Hodgkin?
La toţi pacienţii este necesară o biopsie pentru a asigura acurateţea diagnosticului
O biopsie înseamnă că o probă din tumoră (limfom) este prelevată chirurgical pentru ca medicii să poată examina celulele la microscop. Aceasta este o procedură minoră, de rutină, care poate fi efectuată sub anestezie locală sau generală, în funcţie de localizarea tumorii.
Cum se foloseşte stadializarea?