Iniţierea terapiei de inducţie
În cazul în care primiţi terapie de inducţie pentru limfom non-Hodgkin (LNH) indolent, cel mai probabil aveţi mai mult de una sau două grupe de ganglioni limfatici afectaţi şi că au apărut şi simptomele LNH. Aceasta înseamnă că este posibil să aveţi limfom non-Hodgkin în stadiu avansat.
Deşi sunt puţine şanse să vă vindecaţi, terapia de inducţie poate contribui la reducerea simptomelor (remisiune), dar şi la amânarea revenirii simptomelor (recidivă). În general, aproximativ patru din cinci pacienţi cu limfom non-Hodgkin indolent, simptomatic, în stadiu avansat intră în remisiune după primul ciclu de tratament.
Majoritatea pacienţilor cu recidivă a LNH au parte de o viaţă normală, în pofida bolii, timp de mulţi ani. Continuarea unui plan terapeutic poate contribui la reducerea simptomelor bolii pe termen lung şi multe persoane se bucură de perioade lungi de remisiune.
În cazul în care, la momentul diagnosticului de LNH indolent, aveţi deja simptome cel mai probabil veţi începe tratamentul de inducţie imediat după diagnosticare.
Totuşi, în cazul LNH indolent, adesea simptomele nu se manifestă imediat, de aceea este posibil să se fi instituit strategia aşteptare şi observaţie pentru limfom non-Hodgkin, în care tratamentul este amânat până la apariţia simptomelor.
- În ambele cazuri, în cazul în care medicul a decis că tratamentul de inducţie este cea mai adecvată opţiune terapeutică în momentul de faţă, aici, la www.ViaţacuLimfom.ro puteţi afla mai multe informaţii despre ce înseamnă aceasta, despre ceea ce se va întâmpla în timpul şedinţelor pentru administrarea terapiei de inducţie, si despre modul în care puteţi depăşi experienţa terapeutică şi efectele adverse ale acesteia.
Ce este terapia de inducţie?
Acţiunea terapiei de inducţie constă în distrugerea celulelor canceroase
Limfomul non-Hodgkin (LNH) este un tip de cancer al celulelor albe din sânge (limfocite). De aceea, prin distrugerea unui număr cât mai mare de celule canceroase, terapia de inducţie poate contribui la reducerea simptomelor şi la apariţia remisiunii.
Remisiunea este acea perioadă în care vă simţiţi relativ bine şi când numărul simptomelor se reduce considerabil în comparaţie cu perioada de activitate a bolii
Limfomul non-Hodgkin indolent este o afecţiune cronică ce se vindecă în foarte puţine cazuri. Totuşi, tratamentul îi poate ajuta pe majoritatea pacienţilor să supravieţuiască mulţi ani în pofida bolii şi să se bucure de perioade lungi de remisiune în tot acest timp.
Terapia de inducţie constă de obicei în administrarea unei combinaţii între imunoterapie şi chimioterapie
Totuşi, uneori, imunoterapia sau chimioterapia poate fi administrată independent una de cealaltă. Medicul dumneavoastră va decide care este terapia de inducţie cea mai adecvată în funcţie de tipul de limfom de care suferiţi, dar şi de starea de sănătate şi de circumstanţele individuale. După finalizarea terapiei de inducţie, veţi participa de asemenea la controale periodice pentru a se monitoriza evoluţia.
În unele cazuri, medicul ar putea decide că după terapia de inducţie este bine să primiţi imunoterapie, ca terapie de întreţinere
Continuarea imunoterapiei după încheierea terapiei de inducţie se numeşte regim terapeutic de întreţinere sau tratament de întreţinere.
Studiul PRIMA, efectuat în Europa şi în alte zone ale lumii, evaluează beneficiile terapiei de întreţinere după finalizarea celei de inducţie cu agenţi imuno- şi chimioterapici la pacienţii care nu au primit tratament anterior. Rezultatele sunt aşteptate în 2010.
În Europa, terapia de întreţinere este aprobată în momentul de faţă în tratamentul LNH folicular recidivat.
Terapia de întreţinere în tratamentul LNH recidivat este administrată o dată la trei luni, după finalizarea tratamentului de inducţie. Aceasta înseamnă că primiţi doar imunoterapie, nu şi agenţi chimioterapici.
Imunoterapia
Imunoterapia va ajuta sistemul natural de apărare al organismului dumneavoastră - sistemul imunitar - să distrugă celulele albe canceroase şi necanceroase din sânge
Imunoterapia pentru limfom non-Hodgkin (LNH) foloseşte o moleculă care se numeşte anticorp monoclonal.
Anticorpii sunt prezenţi în organism în mod natural, fiind o componentă a sistemului nostru imunitar. Acţionează prin recunoaşterea invadatorilor, precum bacterii sau agenţi patogeni, şi ajută organismul să îi distrugă. Anticorpii monoclonali utilizaţi în imunoterapie au fost adaptaţi special în laborator pentru a recunoaşte şi a contribui la distrugerea unui singur tip de celule albe din sânge, limfocitele.
Imunoterapia pentru LNH are o serie de efecte adverse, dar acestea sunt în general mai puţin severe decât în cazul chimioterapiei şi nu apar la toţi pacienţii.
Totuşi, în cazul altor pacienţi, efectele adverse pot fi mult mai severe şi acest lucru trebuie discutat cu medicul dumneavoastră înainte de iniţierea tratamentului. Puteţi afla mai multe informaţii din prospectele care însoţesc medicamentele.
Află mai multe despre cum poţi depăşi perioada terapie de inducţie în limfomul non-Hodgkin
Chimioterapia pentru limfomul non-Hodgkin
Există mai multe tipuri de agenţi chimioterapici, dar mecanismul lor de acţiune este acelaşi, şi anume distrugerea celulelor cu proliferare rapidă
Fiecare tip de chimioterapie este conceput pentru a acţiona într-un anume tip de limfom non-Hodgkin (LNH). Adesea, se folosesc combinaţii de agenţi chimioterapici, pentru a creşte şansele de a distruge toate celulele limfomatoase.
Acestea sunt denumite folosind iniţialele agenţilor chimioterapici utilizaţi în combinaţie.
Deoarece chimioterapia distruge celulele cu proliferare rapidă, alte celule sănătoase din organism pot avea de suferit
Unele celule sănătoase din organism, cum ar fi cele ale foliculului firului de păr şi cele din componenţa mucoasei stomacului, sunt celule cu proliferare rapidă. Deoarece chimioterapia distruge celulele cu proliferare rapidă, şi celulele sănătoase din organism pot avea de suferit, nu numai cele limfomatoase.
Astfel se explică unele dintre efectele adverse generale ale chimioterapiei, cum ar fi căderea părului şi greaţa. Efectele adverse ale chimioterapiei vor varia în funcţie de medicamente şi de pacient. Înainte de iniţierea tratamentului, trebuie să discutaţi amănunţit acest aspect cu medicul.