Aparţinătorii nu sunt singuri
Nu este nimic neobişnuit în a te simţi vinovat pentru îngrijorările şi temerile proprii într-un moment în care partenerul, prietenul sau ruda trebuie să treacă prin experienţa de a suferi de limfom non-Hodgkin. Nu există însă motive să vă simţiţi astfel.
A te simţi izolat şi singur atunci când te concentrezi pe îngrijirea cuiva bolnav este un lucru obişnuit, mai ales dacă nu puteţi întreţine aceleaşi interacţiuni sociale pe care le aveaţi înainte de acest diagnostic.
Totuşi, nu sunteţi singuri. Există o serie de surse de sprijin pentru aparţinători. Echipa medicală de la clinica specializată, medicul de familie sau medicul de familie al pacientului vor putea să vă ofere sfaturi.
Există, pe plan local şi naţional, numeroase organizaţii şi grupuri de sprijin care vă pot oferi sprijin practic şi emoţional.